Cand incepem sa traim?

Citeste de acum Neimpartasite pe neimpartasite.wordpress.com 

Am trait prea multe noi, oamenii, ca sa mai poata sa ne surpinda ceva. Stim prea multe lucruri despre mersul vietii ca sa uitam sa fim prevazatori si sa nu avem asteptari clare ale unei anume situatii. Am trait prin carti, prin filme, prin experientele altora, zeci, sute de vieti, prea mult ca sa nu fim acum atotstiutori.

Astfel, am invatat pe nesimtite sa asteptam pana cand lucrurile se intampla asa „cum trebuie”, pana cand avem prietenul perfect, job-ul perfect, relatia perfecta, casa perfecta pentru ca atunci cand le vom avea pe toate acestea sa incepem sa traim. Pana la punctul asta, viata noastra pare a fi un lung sir de cautat si respins variantele imperfecte. Sau, pentru destul de multi, un compromis acceptat, dar temporar, pana cand le va iesi in cale norocul.

Cand viata ta de acum nu seaman cu proiectia pe care ti-ai facut-o despre tine la varsta asta pe cand erai copil, adolescent sau chiar acum un an, sa zicem, ai, de cele mai multe ori, sentimentul ratarii – „Nu am realizat nimic pana acum”. Si daca ai fi putut fi fericit? Daca locul de munca la care ai renunat acum 4 ani era cel in care te-ai fi regasit chiar daca nu era sus, tot mai sus in birourile unei multinationale? Daca barbatul lasat in urma pentru ca nu isi dorea o cariera era cel care ti-ar fi alinat sufletul si ti-ar fi inseninat diminetile? Daca prietenul care ti-a gresit nu ar mai fi facut-o inca o data doar pentru ca asa fac oamenii slabi si ti-ar fi stat alaturi cand aveai nevoie?

Suna-ti mama, daca esti norocos sa o ai inca, si las-o sa iti spuna pentru a mia oara ca trebuie sa te imbraci si sa mananci mai bine. Priveste-o si saruta-ti iubita de dimineata chiar daca te-ai culcat suparat ca nu a vrut sa mai mearga in oras si te-ai gandit ca asa femeie plictisitoare nu iti mai trebuie. Suna-ti iubitul si spune-i ca iti lipseste chiar daca el nu o face si te gandesti ca nu poate sa se termine cu bine relatia cu un om rece. Cantareste bine cat conteaza pentru tine renumele sau incantarea unei activitati care iti aduce placere.

Schimbarea este benefica, nu trebuie sa renuntam sa vrem mai mult, dar sa avem grija sa nu cadem prea des in capcana asta. Ai grija sa nu iti doresti mai mult pentru ca asta se asteapta de la tine, pentru ca asa vor si fac altii, pentru ca asa era in plan si nu poti renunta la asta. Intreaba-te daca iti lipseste cu adevarat ceva sau ce ai acum este exact ce iti face bine, chiar daca nu stiai ca asa trebuie sa arate viata ta ca sa iti fie bine.

Opreste-te din cautat si traieste-ti minutele, orele, zilele asa cum stii mai bine ca sa te simti implinit. Fa-ti planuri si lupta pentru ele, dar nu uita ca atunci cand nu iti ies numai cativa oameni iti mai stau aproape. Ai girija de ei daca ii pretuiesti pentru ca nu stii pentru cat timp sunt acolo. Si daca astepti sa te bucuri de relatia ta cand vei fi ceva mai echilibrat financiar si cand vei ajunge in sfarsit in pozitia mult ravnita, te gadesti ca poate nu o vei mai avea si ai irosit mult timp fara sa te bucuri de ce pusesei „la pastrare”? Si daca astepti sa iti vizitezi tatal numai atunci cand vei avea slujba care sa te faca mandra si un prieten despre care sa-i povestesti, te gandesti ca poate nu vei mai avea cui sa o faci?

Uitam sa traim, asteptam sa fim noi asa cum ne visam si pana atunci ratacim in cautarea noastra cand, de fapt, fiecare zi care trece este o frantura din viata pe care o vom fi trait de fapt. Uitam sa ne bucuram azi de oamenii care ne sunt in jur pentru ca asteptam altii mai buni. Amanam intalniri, amanam copii, amanam vacante si clipe de singuratate pentru ca nu suntem ceea ce ne-am dorit si trebuie sa mai muncim putin la asta. Alergam sa nu ratam sanse si pierdem, una cate una, zilele noastre pretioase si numarate, ca sa ajungem acolo unde credem ca trebuie sa fim, uitand sa ne intrebam daca totusi nu suntem fericiti aici si acum.

Cand incepem sa traim?

Citeste de acum Neimpartasite pe neimpartasite.wordpress.com